E.N. Var. rezerva 2014 

În miercurea aceea de iunie am fost abătut, fără niciun motiv, toată ziua. Mă deșteptasem de dimineață cu o neliniște vagă în suflet și cu un simțământ de apăsare plumburie. […]

  La prânz, acasă, am găsit o scrisoare de la tata. O clipă mâna duşmană parcă-mi sfârtică inima. În creieri simţeam cum se îmbulzea să încolţească închipuirea unei nenorociri, care totuşi nu mai avu răgaz să prindă rădăcină, căci în acelaşi timp văzui şi-mi dădui seama cât ar fi fost

de absurdă. Din moment ce scrisoarea era desfăcută, însemna că nevastă-mea a citit-o şi că nu cuprindea nimic grav, altminteri nu mi-ar fi întins-o atât de simplu. […]

  — Are dreptate săracul tata să fie mâhnit! ... Auzi, să nu-i scrii tu niciun rând de şase luni

de zile! Un străin, să fie, şi n-ar merita să te porţi aşa … […]

  Pe patru pagini tata îmi făcea, în altă formă, aproape ac ... Detalii... »