OLIMPIADA DE LIMBĂ, COMUNICARE ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ

 CLASA a VIII - a  - model -

• Timpul efectiv de lucru este de 2 ore.  Total : 120 de minute

Citeşte cu atenţie textele de mai jos:

A.        Cărţile sunt asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, aşa cum se odihnesc fluturii pe câte-o frunză, când îşi desfăşoară trompa filiformă ca să soarbă apă dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară. Şi tu odată cu ea, ca şi când ai călări pe gâtul cu pene fine al unui fluture uriaş. Dar cartea nu are o singură pereche de aripi, ci sute, ca un semn că ea te poate duce nu doar din floare-n floare în această lume glorioasă, ci în sute de lumi locuite. Unele dintre ele seamănă mult cu cea în care trăim, altele sunt populate de fiinţe care nu ni se arată decât în vise.

    Pe aripile fluturilor noştri de hârtie, asemenea unor solzişori ce irizează lumina, sunt tatuaje ciudate, înscrise cu cerneală tipografică. A trebuit să mergem la şcoală ca să le desluşim. Stând confortabil pe spinarea mătăsoasă a marelui fluture, citim şi zburăm. Căci fluturele nu se urneşte de pe frunza lui dacă nu-i inventăm aripile adevărate, care nu sunt  de hârtie, nici de cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri, mirosuri şi melodii. Pe toate ni le imaginăm citind. Şi atunci înţelegem că zborul, chiar dacă ne duce în lumi îndepărtate, se petrece întotdeauna în noi înşine. Cărţile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriaşă a ţestei noastre.

     Niciun aparat de zbor nu te-a dus atât de departe. Desluşind runele* ciudate  de pe aripile ce lopătează leneş, înţelegi că ele vorbesc despre oraşe de cristal şi subterane pline de monştri,  şi regine misterioase şi secole îngropate în uitare, numai şi numai pentru că  toate aceste minuni, miraculoase sau înfricoşătoare, se află deja în tine. Se aflau acolo înainte să-ţi începi călătoria. Citind şi zburând, ceea ce e unul şi acelaşi lucru, nu faci decât să desenezi harta magică a propriului tău suflet. Ai ştiut că eşti atât de complicat? Ai fi bănuit că  trăiesc atât de multe lumi în tine? (Mircea Cărtărescu,  A patra inimă, în volumul Care-i faza cu cititul?) 

*Rune - Caractere grafice ale unor  vechi alfabete germanice.

B.            Cărţile sunt ca dragostea. Când priveşti înapoi, identificarea primei lecturi este la fel de dificilă ca identificarea primei iubiri. Ordinea cronologică nu stabileşte neapărat întâietatea, nici când este vorba despre cărţi, nici când este vorba despre stările cunoscute sub numele de prima  dragoste. De fiecare dată când mă îndrăgosteam (şi asta a durat până târziu) eram convins că sunt (în sfârşit!) la prima dragoste, că de data asta e chiar pe bune. Mi se părea că pentru prima oară trăiesc cu adevărat. Toate experienţele anterioare păleau în lumina pasiunii prezente, sortită şi ea uitării în clipa unor noi scăpărări amoroase. La fel, fiecare nouă carte citită umbrea toate cărţile pe care le citisem până atunci, ba chiar şi iubirile care o precedaseră, doar pentru a fi, la rândul ei, retrogradată în banal de o nouă lectură... Ajunsesem să simt că îmi trădez iubitele cu cărţi şi cărţile cu iubite. Căutam pe atunci cartea la care să mă pot opri definitiv, citind-o iarăşi şi iarăşi de la capăt, fără să mă plictisesc, fără să mai simt vreodată nevoia altei cărţi.[...]

      Am încercat  mai târziu să aflu care a fost, de fapt, prima mea carte [...] Constat că prima mea carte datează din perioada preşcolară şi că nu a existat niciodată sub formă de carte palpabilă, deşi când mă gândesc la ea îi văd coperţile, îi simt mirosul în nări, îi aud foşnetul plin al paginilor, îi desluşesc forma şi greutatea în palme. Este o antologie cristalizată spontan din poveştile şi poeziile pe care mi le spunea mamaia, bunica mea de la ţară [...]

            Antologia lui mamaia a fost  abecedarul meu nescris.

         (Florin Bican, Abecedarul meu nescris, în volumul  Care-i faza cu cititul?)